Cum reacţionezi când copilul tău are un prieten imaginar?

zana SITUAŢIE: „Zânuţele au apărut în familia noastră pe când fetiţa mea cea mică avea vreo 2 anişori şi jumătate. Cine sunt zânuţele? Sunt nişte personaje micuţe, cu aripioare care fac tot felul de lucruri trăsnite. Eu nu le-am văzut nicodată, dar fetiţa mea îmi vorbeşte adesea despre ele. Zânuţele uneori zboară prin casă, alteori se ascund pe sub pat. Uneori, după prânz, când fetiţa trebuie să facă nani, se joacă la ea în pat şi nu o lasă să doarmă. Alteori când eu îi spun să se îmbrace, zânuţele îi spun să se dezbrace. Tot ele îi ascund fetiţei papuceii sau jucăriile şi sunt vinovate pentru toate năzbâtiile pe care le face fetiţa. Cum aş putea să mă supăr când îmi spune cu ochi mari şi nevinovaţi: „Dar zânuţele m-au pus să fac asta!”? Mai nou zânuţele au un lipici special cu care o lipesc pe fetiţă pe scaunul de la calculator, în faţa televizorului sau la locul de joacă. Dar mami are întotdeauna soluţii împotriva năzbâtiilor făcute de zânuţe. Când nu o lasă să doarmă, le dau afară din cameră ca pe muşte, cănd îi dau fetiţei idei trăznite, fetiţa primeşte pedeapsa şi îi spun ca şi ea, la rândul ei, să le pedepsească pe zânuţe. Ea se amuză şi îmi zâmbeşte complice. Nu i-am interzis niciodată să vorbescă despre ele, am intrat în jocul ei, dar m-am străduit să păstrez proporţiile şi să-i dau de înţeles că ştiu că zânuţele nu sunt reale.

S-a întâmplat de mai multe ori în ultima vreme să îmi spună că nu mai are zânuţe, că zânuţele ei au murit. Şi realizez, cu o uşoară nostalgie, că fetiţa mea creşte, că zânele acestea micuţe şi tare şugubeţe se vor transforma în curând în amintiri, alături de multe alte drăgălăşenii specifice vârstei.”

SFATUL JUNIOR ALBA : Cei mici nu dispun de maturitatea de a face clar distincţie între fantezie şi realitate. Acest lucru se întâmplă abia în jurul vârstei de 7-8 ani. Cea mai mare greşeală pe care o poţi face când în viaţa copilului tău apare un prieten imaginar este să-i spui că minte. Până la urmă şi noi avem pretenţia să creadă că jucăriile pe care le găseşte sub brad sunt aduse de Moş Crăciun. Respectă imaginaţia de care dă dovadă copilul tău, acceptă-i prietenii imaginari, dar dă-i de inţeles că tu ştii că totul este o joacă. Doar dacă prietenii imaginari nu dispar când cel mic devine şcolar este cazul să te  îngrijorezi şi să ceri ajutor de specialitate.

 

 

One Comment

  • Maria

    Nu-mi aduc aminte de zanutele mele, in schimb imi aduc aminte de cele ale surorii mele cu 10 ani mai mica si mai apoi de cele ale fiicei mele. Frumoasa copilarie cu vise de copii fericiti…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*